Când eram mică, bunica îmi spunea ,, Draga mâcîi, să știi ca atunci când vei crește mare o să întâlnești oameni diferinți în calea ta, unii o să îți devină prieteni, alții o să facă și imposibilul ca să îți creieze împrejurări neplăcute,,. Bunica mea a decedat în anul 2007, an în care urma să pășesc în viața asta zbuciumată și imprevizibilă. Astăzi am fost martoră a unei situații penibile în adevăratul sens al cuvîntului, o situație care m-a lăsat perplex și mi-a distrus dispoziția pentru restul zilei.Nu o să dau detalii despre ce situație este vorba, probabil, într-o bună zi o voi face. Ceea ce vreau să accentuez, e că în acel moment, mi-am amintit de bunicuța mea, și despre ceea ce mi-a zis ea. M-am aflat într-o împrejurare neplăcută și nici măcar nu o aveam alături să o întreb cum să fac să trec peste asta.
În ultimul timp văd cum oamenii aroganți sunt în stare de orice ca să își atingă țelurile, iar alții se comportă ca niște câini turbați, doar să mai acumuleze o bilă albă în ochii stăpânului!
Mă doare sufletul că nu există dreptate în lume asta, după cum spunea cineva pe pagina mea de facebook,, Moldova este o junglă,, fiecare trăiește respectând propriile reguli pășind peste cadavre, cadavrele unor oameni nevinovați... oameni care merită respect pentru munca pe care o depun, oameni dezinteresați de material..printre ei mă număr și eu. Iar astăzi chiar m-am simțit calcată în picioare, șifonată și aruncată pe o margine de drum, nu puteam nici să plâng, nici să zâmbesc, am reușit doar, să pot pune o întrebare retorică ,, De ce există oameni însetați de putere, aroganți care trec peste cadavre, iar alții le cîntă în strună?,,
